Secrete...

Avem secrete... Nu exista om fara secrete.
Mai sunt unii care spun ca ei nu au nimic de ascuns; acestia ori sunt prosti ori sunt cei mai mari mincinosi. Ar mai fi o "specie": cei care nu mai au nimic de pierdut.
Oricine tine la imaginea lui nu va fi atat de sincer incat sa-si faca publice slabiciunile ciudate. Oricine tine la nevasta lui nu-i va spune ca a vazut pe strada o femeie exact cum ii place lui. Niciun om politic, oricat ar fi de binevoitor, nu va spune ca el vrea doar sa fie conducator si sa ramana in istorie.
Este chiar bine sa avem secrete. Este bine sa ne putem dezvolta o lume interioara, in care sa construim planuri pentru indeplinirea dorintelor, curiozitatilor. Niciun secret nu poate fi tinut ascuns prea mult timp fara a determina efecte negative.
Tinem noi ascunse anumite evenimente, dar, intr-un tarziu tot ne vom confesa cuiva pentru a arata adevaratele sentimente si cat de mult am suferit. Poate vom capata recunoasterea calitatilor noastre avnd in vedere suferinta indurata. Poate se va intelege ca suntem puternici pentru ce am trait si avem sentimente, in ciuda aparentei de oameni fara probleme.
Facem planuri, dar daca se tot aduna planurile si nu reusim sa concretizam niciunul, simtim ca lumea ne subapreciaza si unica sansa de a le dovedi ca totusi lucram intens si suntem capabili, ramane sa le destainuim cate ceva din planurile noastre.
Secretele consuma energie. Daca nu sunt exteriorizate ele ne domina din interior. De multe ori, oamenii incearca sa nu spuna tot secretul sau sa nu-l clarifice intrutotul. Unii prefera sa faca aluzii, insinuari si se simt multumiti daca reusesc sa transmita ceva fara a spune direct. Prefera ca secretul lor sa fie subinteles. In acest mod se mai descatuseaza putin fara sa-si faca un dezavantaj. Este si un fel de tatonare. Daca simt ca nu-si fac rau, uneori vor dori sa repete ori sa aprofundeze destainuirea.
Secretele de bine ne cresc puterea interioara, iar cele de rau o scad. Dezvaluirea secretelor nu are rost daca ne face rau.