Juraminte...

Atat de buna reputatie are cuvantul unei persoane incat este nevoie de juraminte.
In cele mai importante momente, cand trebuie sa aratam hotarati sa facem ceva, juram...
Parca doar atunci, in acel moment se hotaraste totul.
Este un ritual care cred ca mai mult exprima constrangere decat o profunda hotarare.
Mintea constransa are tendinta sa strabata exact ceea ce i se opune, iar daca nu reuseste, apare stresul.
Jura degeaba si demnitarii cand primesc o functie inalta, jura si medicii si avocatii si rezulta... societatea corupta in care traim...
Formalismele ar trebui sa treaca pe planul doi si sa se aplice legile.
Juram la casatorie, in fata judecatorilor s.a.m.d.
Degeaba am jurat, daca viata ne aduce in trairi neasteptate, in momente de slabiciune, frica sau nevoie, cand controlul rational dispare, lasand locul instinctelor.
Juramintele nu au nicio valoare, sunt pur formale.
Ce s-ar intampla daca un om ar trai zilnic cu grija de a nu incalca juramantul? Probabil ar avea un conflict interior permanent. Si acesta nu ar fi rezultat din vointa, ci ar fi o lupta nedorita, care s-ar duce impotriva gandirii libere si nu ar inceta niciodata. Gandul trebuie sa fie liber, sa aiba atat momente de concentrare cat si de eliberare. Nu poti fi liber sub juramant. A fi liber inseamna sa poti gresi. Noi incercam sa fim ceea ce nu suntem, declaram ca suntem perfecti, ca nu gresim, nu vrem sa recunoastem realitatea in care traim.
Ce bine ar fi sa avem voie sa gresim, dar sa nu se intample niciodata... Se intampla invers: nu avem voie sa gresim, dar uitam ca nu suntem perfecti, si facem greseli.
Mereu ne miram ca am gresit. Poate ca nu ar trebui sa ne miram.
In viata nu sunt mereu utile conceptele batute in cuie. Uneori este nevoie de flexibilitate, de adaptare.
Juramintele ar trebui sa ramana mai mult la nivel de intentie in corelatie cu situatia. Cum lucrurile evolueaza, se schimba, si juramantul isi pierde actualitatea.
Juramintele sunt un fel de pedepse conditionate sau promisiuni de scandal. Daca nu le respecti, stii sigur ca dai de belea.
Si cum ne bazam pe "incercarea moarte n-are"...