Amorul propriu si egoismul

Viziunea formata prin prisma amorului propriu constituie aspectul central al preocuparilor mentale, iar modul de actiune impus de mediu este secundar.
Amorul propriu este un aspect foarte important in orice actiune. O persoana care nu are pretuire de sine, pe langa faptul ca este ignoranta fata de calitatea vietii ei, dar este si iresponsabila.
Egoismul nu se formeaza doar ca proiectie a amorului propriu exagerat, ci si ca masura de conservare rezultata din experientele de viata.
Ceea ce este evident pentru o persoana poate fi ascuns pentru alta. Ceea ce pare a fi egoism, poate fi o problema serioasa de viata pentru persoana in cauza, care nu stie cum sa o rezolve, sau pe care nici nu o constientizeaza.
In general oamenii se gandesc la ceea ce ar trebui sa primeasca mai mult decat la ceea ce ar trebui sa dea si nu li se pare a fi egoism, ci o grija normala pentru sporirea mijloacelor proprii de existenta si afirmare.
A avea grija de propria persoana este ceva normal. Problemele apar cand exageram si nu mai tinem cont si de ceilalti.