Teroarea

Oamenii trebuie sa-si poata pastra demnitatea, sa nu ajunga sa se injoseasca pentru a supravietui.

Omul dispune de un puternic potential mental, dar societatea nu ofera prea multe posibilitati de a-l exploata in mod eficient.

Daca nu dispune de bani si relatii pentru a se putea proteja, omul este impins de societate catre munca fizica si exploatare.

Desi poti crea ceva valoros, trebuie sa-ti limitezi aceasta disponibilitate, in loc sa o dezvolti, si esti nevoit sa te angajezi intr-o munca sub potentialul tau creativ, doar pentru a supravietui.

Pornind de la lipsa unui loc de munca, de la greutatile familiale, problemele se acumuleaza si pot crea, pentru cei in cauza, un spatiu al terorii.

Oamenii s-au obisnuit sa obtina totul doar prin forta si parsivism. Chiar daca nu vrei asta, ceilalti te forteaza sa procedezi asa. Asta ne arata ca normalul, frumosul, eticul, moralitatea, nu mai sunt utile supravietuirii.

S-a ajuns la disperare. Ceea ce este normal pare a fi prea simplu, aproape incredibil si chiar plicticos. Problemele zilnice sunt prea multe pentru a mai putea fi atenti la ceea ce nu reprezinta o problema.

Am ajuns sa consideram normala fortarea oricarei situatii pentru a obtine un profit. Cine nu face asta este considerat un neadaptat. A cauta normalitatea si armonia a devenit un ideal la care nimeni nu mai are curajul sa spere.

Linistea nu poate fi obtinuta fara forta. Ca sa ajungi la liniste trebuie sa lupti, sa te impui.

Calmul tau poate sa-i deranjeze pe cei care sunt nervosi si considera ca este nedrept ca ei sa aiba probleme si tu nu. Ei nu isi inchipuie ca tu poti avea probleme mai mari decat ei, dar nu arati acest lucru. Uneori ei te provoaca sa fii si tu impulsiv pentru a le arata ca esti suparat. Atunci se bucura si o fac pe superiorii aratandu-ti ca ai gresit.

Cel care conduce isi poate permite sa fie interiorizat, aratand astfel ca il preocupa probleme mai importante decat ale subalternilor, ceea ce face ca uneori sa nu le acorde nicio atentie aratandu-le cat este de ocupat. Subalternii trebuie sa fie tot timpul atenti la sef pentru a recepta imediat eventualele mesaje ce trebuie executate. Asa ca ei nu pot avea altceva mai important de facut decat sa fie disponibili pentru comenzile sefului.

Cea mai oribila si stresanta situatie este cand simti ca nu mai ai nicio putere, ca ai ajuns la voia unui nemernic.

Poti fi supus terorii intr-un mediu in care vrei sa stai, ori intr-un mediu in care nu vrei sa stai.
Te poti afla intr-un mediu care iti place in general, dar in care apare ceva care te terorizeaza, ori, te poti afla intr-un mediu in care nu vrei sa stai, dar nu ai de ales si trebuie sa suporti teroarea din acel mediu pentru ca altfel ar fi mai rau.

Teroarea are o multitudine de surse, unele evidente, altele ascunse.

Teroarea se poate face simtita la orice nivel al societatii, intr-o multitudine de forme. Poate fi violenta sau subtilă, permanenta sau sporadica, previzibila sau imprevizibila.

Sistemul social nu poate garanta protejarea persoanei impotriva terorii de ansamblu, de zi cu zi. La nivelul individului se aduna o multime de factori perturbatori, care, in final, aduc omul intr-o stare de stres maxim, stare care nu poate fi depasita deoarece cauza nu dispare. Astfel, omul isi traieste viata terorizat de toate amenintarile si problemele zilnice.

De la grijile pentru simpla supravietuire, pana la lipsa protectiei fizice in fata bolilor sau in fata talharilor care conduc strada, se aduna o multime de factori perturbatori pentru psihicul uman.

O alta conjunctura in care suntem nevoiti sa suportam stresul, este la serviciu. Aici putem fi terorizati atat de un sef exagerat de cicalitor, pretentios ori agresiv, sau, in cazul cand avem colegi lipsiti de bune maniere si de scrupule. Cum o slujba este greu de gasit, ne fortam limitele suportabilitatii sperand ca ceva se va schimba in bine.

La toate greutatile pe care ni le rezerva viata, se mai adauga si lupta cu propriul Eu neinteles, si crearea problemelor artificiale, nerezolvarea intentionata sau amplificarea problemelor simple, de catre persoanele care conduc societatea.

Teroarea provine atat din situatiile care ameninta viata, cat si din stresul intretinut de micile probleme zilnice de natura relationala, fiziologica etc., care sunt neglijate, amanate, si, treptat, devin de nesuportat.

Intre limitari si dorinte neimplinite se strecoara incet, incet, teroarea, sub forma stresului, a inhibarii cvasipermanente, a frustrarii, a actiunilor mecanice care si-au pierdut motivatia, a dezorientarii in tumultul cotidian.

Mentalul isi pierde armonia. Trairea devine haotica, necontrolabila. Rezonanta mentala a disparut.

Nu mai exista timp pentru a te reculege. In loc sa facem ordine in interiorul nostru, noi transformam interiorul in sclavul exteriorului. Interiorul nu ne mai apartine. Suntem prea atenti la ce se intampla in exterior pentru ca simtim o permanenta amenintare.

O problema mai putin evidenta, dar foarte importanta, este auto-teroarea. Oamenii constata ca anumite aspecte ale vietii lor ii streseaza, dar nu-si pun problema daca nu cumva chiar ei le accentueaza prezenta in gandul lor, mai mult decat ar trebui. Uneori exageram cu anumite griji sau problematizam prea repede lucruri marunte.

Probabil ca uneori este vorba si de o lipsa a unor preocupari placute, fapt care lasa loc gandurilor negative. Anumite aspecte negative ajung sa domine viziunea de perspectiva, blocand dispozitia in registrul trairilor negative.

Echilibrul vietii depinde de puterea de constientizare a problemelor si de gasire a solutiilor. Pentru un trai mai bun, suntem obligati sa fim atenti sa nu ne cream singuri probleme. Aceasta grija permanenta pentru problemele prezente sau care ar putea sa apara, se transforma in stres.

In permanenta viata ne rezerva surprize, de cele mai multe ori neplacute. Entropia lucreaza pentru acest lucru.

Grijile se acumuleaza si ajung sa ne ocupe atentia, asa incat nu ne mai ramane timp si dispozitie psihica pentru a crea, a medita la proiecte interesante, a observa subtilitati s.a.m.d.

Din potentiali creatori de frumos, devenim luptatori pentru a exista, indiferent de mijloace. Din ceea ce am fi vrut sa fim, chiar daca era sublim, devenim doar ceea ce putem sa fim.

Incercam sa fim ceea ce nu suntem. Societatea ne forteaza sa facem asta, pentru a putea subzista in concursul dominatorilor.

Ajungem sa nu mai stim ce se intampla cu noi si ce simtim. Incepem sa fim ceea ce nu suntem. Nu avem timp suficient pentru a ne intelege pe noi insine, din cauza problemelor perpetue.

A medita linistit pentru a-ti limpezi gandurile pare a fi un privilegiu. A putea sa ramai calm si destins nu este ceva obisnuit, deoarece asta te scoate din ritmul alert si automat pe care trebuie sa-l mentii in fata celorlalti.

Trebuie sa fii atent sa nu-ti pierzi locul cu greu obtinut in ierarhia sociala. Obtinerea unui privilegiu iti da incredere, dar nu prea multa relaxare, deoarece trebuie sa lupti in continuare pentru a pastra ce ai castigat.

Viata iti ofera atatea surprize, mai mult neplacute, incat ajungi sa-ti fie frica sa te bucuri de ceea ce ai reusit cu greu sa realizezi.

A fi pe deplin fericit, inseamna a fi si putin ignorant sau inconstient de viteza cu care se pot schimba astazi lucrurile.
Plenitudinea trairii necesita o anumita atmosfera, care sa-ti permita sa lasi sa intre in rezonanta constiinţa si simtirea.

Ce lipseşte?
Evident, lipseste constientizarea, atat la nivel personal, cat si la nivel social.

Totul depinde de fiecare si de noi toti impreuna.

Aspiratiile, planurile de progres, ne fac sa speram, iar societatea ne intampina cu limitari, blocaje, amenintari, obligatii interminabile.

Stresul a devenit ceva obişnuit. Daca nu-l putem evita, atunci va trebui cel putin sa-i reducem efectele.

Posibilitatile de a ne feri de stres depind in primul rand de starea materiala si de timpul disponibil. Starea materiala personala deficitara si dezorganizarea societatii, duc la limitarea posibilitatilor de reechilibrare.

Presiunile exercitate de societate asupra membrilor sunt cu atat mai mari cu cat ei se afla mai aproape de marginea ei. Cu cat un membru al societatii are o pozitie sociala mai nevoiasa, un statut profesional scazut, o situatie materiala deficitara, familie grea, cu probleme de sanatate s.a., cu atat el va suporta o presiune psihologica mai mare si eforturile pe care trebuie sa le faca pentru a rezista vor fi mai mari.

Tensiunile psihice determinate de greutatea rezolvarii problemelor legate de sanatate, familie, educatie, profesie, sunt continue si, de cele mai multe ori, au o legatura de cauzalitate intre ele. Problemele se aduc una pe cealalta atunci cand persoana respectiva nu gaseste solutia potrivita pentru a le rezolva corect.

Mereu apar probleme pe care noi le acumulam. Fortam psihicul cautand rezolvarea lor. La un moment dat ajungem sa fim mai sensibili decat trebuie la probleme pe care altadata le puteam ignora. Aceasta denota ca am suprasolicitat psihicul fara a-i oferi compensarea necesara.

Mentinand aceasta stare mentala negativa, ajungem sa pierdem optimismul si sa vedem perspectiva prin prisma trairilor care s-au stabilizat dupa multitudinea de probleme.

Desi nimeni nu doreste aceasta stare, intr-un tarziu observam ca nu putem face mai mult, ca avem niste limite de rezistenta pe care nu le putem depasi.

Constatam ca problemele nerezolvabile, precum si cele care necesita perioade lungi de solutionare, ne terorizeaza.