Juraminte...

Atat de buna reputatie are cuvantul unei persoane incat este nevoie de juraminte.
In cele mai importante momente, cand trebuie sa aratam hotarati sa facem ceva, juram...
Parca doar atunci, in acel moment se hotaraste totul.
Este un ritual care cred ca mai mult exprima constrangere decat o profunda hotarare.
Mintea constransa are tendinta sa strabata exact ceea ce i se opune, iar daca nu reuseste, apare stresul.
Jura degeaba si demnitarii cand primesc o functie inalta, jura si medicii si avocatii si rezulta... societatea corupta in care traim...
Formalismele ar trebui sa treaca pe planul doi si sa se aplice legile.
Juram la casatorie, in fata judecatorilor s.a.m.d.
Degeaba am jurat, daca viata ne aduce in trairi neasteptate, in momente de slabiciune, frica sau nevoie, cand controlul rational dispare, lasand locul instinctelor.
Juramintele nu au nicio valoare, sunt pur formale.
Ce s-ar intampla daca un om ar trai zilnic cu grija de a nu incalca juramantul? Probabil ar avea un conflict interior permanent. Si acesta nu ar fi rezultat din vointa, ci ar fi o lupta nedorita, care s-ar duce impotriva gandirii libere si nu ar inceta niciodata. Gandul trebuie sa fie liber, sa aiba atat momente de concentrare cat si de eliberare. Nu poti fi liber sub juramant. A fi liber inseamna sa poti gresi. Noi incercam sa fim ceea ce nu suntem, declaram ca suntem perfecti, ca nu gresim, nu vrem sa recunoastem realitatea in care traim.
Ce bine ar fi sa avem voie sa gresim, dar sa nu se intample niciodata... Se intampla invers: nu avem voie sa gresim, dar uitam ca nu suntem perfecti, si facem greseli.
Mereu ne miram ca am gresit. Poate ca nu ar trebui sa ne miram.
In viata nu sunt mereu utile conceptele batute in cuie. Uneori este nevoie de flexibilitate, de adaptare.
Juramintele ar trebui sa ramana mai mult la nivel de intentie in corelatie cu situatia. Cum lucrurile evolueaza, se schimba, si juramantul isi pierde actualitatea.
Juramintele sunt un fel de pedepse conditionate sau promisiuni de scandal. Daca nu le respecti, stii sigur ca dai de belea.
Si cum ne bazam pe "incercarea moarte n-are"...

Incredere

Increderea are la baza speranta sau convingerea ca este posibil ca anumite lucruri pozitive sa se intample sau sa se repete.

Secrete...

Avem secrete... Nu exista om fara secrete.
Mai sunt unii care spun ca ei nu au nimic de ascuns; acestia ori sunt prosti ori sunt cei mai mari mincinosi. Ar mai fi o "specie": cei care nu mai au nimic de pierdut.
Oricine tine la imaginea lui nu va fi atat de sincer incat sa-si faca publice slabiciunile ciudate. Oricine tine la nevasta lui nu-i va spune ca a vazut pe strada o femeie exact cum ii place lui. Niciun om politic, oricat ar fi de binevoitor, nu va spune ca el vrea doar sa fie conducator si sa ramana in istorie.
Este chiar bine sa avem secrete. Este bine sa ne putem dezvolta o lume interioara, in care sa construim planuri pentru indeplinirea dorintelor, curiozitatilor. Niciun secret nu poate fi tinut ascuns prea mult timp fara a determina efecte negative.
Tinem noi ascunse anumite evenimente, dar, intr-un tarziu tot ne vom confesa cuiva pentru a arata adevaratele sentimente si cat de mult am suferit. Poate vom capata recunoasterea calitatilor noastre avnd in vedere suferinta indurata. Poate se va intelege ca suntem puternici pentru ce am trait si avem sentimente, in ciuda aparentei de oameni fara probleme.
Facem planuri, dar daca se tot aduna planurile si nu reusim sa concretizam niciunul, simtim ca lumea ne subapreciaza si unica sansa de a le dovedi ca totusi lucram intens si suntem capabili, ramane sa le destainuim cate ceva din planurile noastre.
Secretele consuma energie. Daca nu sunt exteriorizate ele ne domina din interior. De multe ori, oamenii incearca sa nu spuna tot secretul sau sa nu-l clarifice intrutotul. Unii prefera sa faca aluzii, insinuari si se simt multumiti daca reusesc sa transmita ceva fara a spune direct. Prefera ca secretul lor sa fie subinteles. In acest mod se mai descatuseaza putin fara sa-si faca un dezavantaj. Este si un fel de tatonare. Daca simt ca nu-si fac rau, uneori vor dori sa repete ori sa aprofundeze destainuirea.
Secretele de bine ne cresc puterea interioara, iar cele de rau o scad. Dezvaluirea secretelor nu are rost daca ne face rau.