joi, 30 iulie 2009

Trairea si timpul


Omul este foarte posesiv, are instinctul de proprietate foarte dezvoltat. Doreste sa stapaneasca totul, inclusiv timpul, chiar daca pentru asta construieste o inchipuire. Omul este nostalgic pentru tot ce a avut bun si nu mai are. Ar vrea sa reintre in posesia tuturor bunurilor, relatiilor si starilor pozitive pe care le-a avut candva. Timpul este cel mai mare inamic, el fiind ireversibil.
Pentru trairile placute, timpul nu a fost pierdut, asa ca este regretabila doar pierderea trairii respective, pe care omul ar vrea sa o poata pastra vie. Pentru trairile negative consideram ca timpul a fost pierdut.
Oricat am fi de fericiti la un moment dat, nu putem castiga timpul decat aparent, simbolic. Starile de rezonanta, de plutire, de plenitudine, ne fac sa simtim ca am devenit vesnici, dar, fizicul are grija sa influenteze aceasta stare afisandu-si necesitatile, neputand depasi un anumit nivel de autonomie. Luptam sa castigam momente sublime care sa ne dea iluzia ca am depasit conditia de fiinta trecatoare, dar chiar daca am trecut printr-o stare de relaxare, de placere, fizicul tot are nevoie de refacerea ciclurilor pe baza carora functionam.


marți, 21 iulie 2009

Din nou acasa


Noaptea se lasase aproape brusc peste autostrada cenusie. Luminile se aprinsera de-a lungul drumului si straluceau multicolor. Muzica ne captivase atentia cu ritmurile si armoniile ei exotice, impingandu-ne tot mai mult in romantism.
Eram incantati de plimbare si incercam sa rezistam tentatiei de a ne provoca reciproc. Ochii ne straluceau de pasiune cand se-ntalneau si trebuia sa facem ceva, un gest oricat de simplu, sa ne mentinem surasul. Simteam ca intre noi s-a nascut o complicitate in a face jocuri si glume. Aveam nevoie de apropiere.
Caldura din masina o facea sa-si mai ridice fusta, aratandu-mi picioarele ei atletice, pe toata lungimea lor.
Intrasem in oras si cerul se innegrise de tot.
Am ajuns in casa si am lasat bagajele la intrare. Incepusem sa ne dezbracam, aproape instinctiv, si nu stiam ce sa facem mai intai... Sa mancam ceva, sa despachetam, ori sa ne lasam prada atractiei dintre noi...
M-am aruncat pe pat sa-mi revin putin. Sesizam ce liniste era.
Ea s-a apropiat de mine si a inceput sa-si descheie nasturii de la haina. Isi puse piciorul drept pe pat, lasand sa se vada totul pana la bikini albi dantelati, imaculati.
Parfumul imbatator incepea sa se raspandeasca.
Isi lasa haina sa alunece usor si isi scoase bluza. Provocarea era prea mare. Nu m-am mai abtinut si am intins mana catre ea.
O mangaiam usor, cu varful degetelor, si incepu sa inspire printre dinti si sa lase capul pe spate. M-am apropiat sa o sarut. Atunci s-a lasat peste mine, acoperindu-ma. Exact cum imi place mie... Amandoi intrasem in extaz...


marți, 14 iulie 2009

Autocontrol



Orice exces ajunge sa distruga ceva din noi si sa ne faca dependenti, ori sa ne strice relatia cu exteriorul.
Problema este cum sa ne dam seama ca exageram, daca in acel moment ne simtim bine?


Melancolia cutreiera memoria...

Iata ce-mi creeaza starea melancolie...
"You won't forget me!" - La Bouche
"Dimmi Quando" - Ricchi E Poveri
"Se m'innamoro" - Ricchi E Poveri