miercuri, 4 noiembrie 2009

Dominanta - Oportunism - Privilegii

Societatea in care traim nu ne rezerva prea multe motive de liniste si implinire. Oamenii sunt intr-o permanenta goana pentru supravietuire, pentru avere, functii, legile au multe imperfectiuni, avem de suportat autoritati vulnerabile, incompetente, care ne sfideaza, si pe care le mai si platim.

Dominanta se face simtita peste tot, ca o regula a stabilirii ierarhiei.

A fi dominat si dependent = a fi o victima, o prada.

Omul este dependent de instinct, iar cand acesta nu este satisfacut, omul incepe sa aiba manifestari exagerate sau ciudate. Multe manifestari le putem constientiza si controla, dar unele vin din adancul nostru ancestral si nu le putem controla usor. Cel mai evident si influent instinct este dominanta, care apare ca un mijloc de supravietuire.

Dominarea poate fi directa si indirecta.
Dominarea directa se produce prin manifestari critice fatise, agresivitate si violenta verbala sau fizica. Ea poate fi sub forma de: conditionare subiectiva, impuneri, denigrari, amenintari, jigniri, injurii etc.
Dominarea indirecta se produce prin diverse tertipuri care pot facilita dominarea directa sau pentru a o mentine ascunsa. Ea are, deasemenea, multe moduri prin care se poate produce, cum ar fi: glume proaste, minciuna, parsivism, provocari, sicanari cu pretexte false, barfa acuzatoare ori denigratoare, sabotari, problematizari artificiale sau amplificate artificial etc.

Putem progresa fara sa dominam?
Depinde ce si cum dominam. Daca dominam inutil, regresam. Daca dominam ce si cum trebuie, progresam.

Uneori, din cauza orientarii eronate, avem tendinta de a incerca sa progresam prin exagerarea inutila a dominantei. Dominanta intr-un domeniu poate fi inutila pentru alt domeniu. Progresul intr-un domeniu de care suntem interesati implica anumite proceduri si artificii specifice pe care trebuie sa fim gata sa le executam. Imaginea exterioara, publica, a progresului, nu reflecta mecanismele care au condus la realizarea lui. Privit din interior, prin prisma compromisurilor care trebuie facute, progresul ar putea sa nu mai fie tentant in domeniul respectiv.

Dominanta a ajuns sa se manifeste sub multe forme care nu sunt violente, dar sunt agresiuni. Ea este un privilegiu conferit de atuurile sociale si se poate impune direct sau indirect.

Dominanta poate fi impusa oficial sau spontan, in grupuri informale. Ea permite exprimarea, promovarea cu prioritate in fata celor aflati in inferioritate. Dominanta este asociata cu superioritatea, dar, ea nu vizeaza toate domeniile. Persoanele dominante se considera superiori in toate domeniile. Ele profita de pozitia pe care o au fata de cineva intr-un domeniu pentru a-l domina si in altele.

Din dorinta de dominanta, oamenii accepta asemanarile doar cu cei superiori, dominanti, si resping asemanarile cu cei inferiori.

Fiecare persoana are propriile ei limite pentru a suporta diversele feluri de dominanta. Posibilitatea de compensare difera de la om la om, de la caz la caz. Conteaza experienta, sustinerea altor oameni, mijloacele financiare, materiale etc.

Oamenii cauta dintr-o nevoie instinctuala diferentele intre ei si ceilalti, pentru a identifica persoana care este dominanta. Ei urmaresc aspectele care ii diferentiaza, atuurile, privilegiile de care dispun ceilalti.

Atuurile sociale, privilegiile, nu sunt totdeauna rezultatul meritelor directe ale persoanelor care le detin.

O parte a societatii sufera de tot felul de dezechilibre pe care institutiile nu sunt capabile sa le rezolve, iar altii profita.

Sunt indivizi parsivi care profita de lucruri pe care ei nu sunt capabili sa le creeze. Ei fura informatiile si solutiile gandite de altii si nu numai ca le utilizeaza in folosul lor fara nici-o urma de recunostinta, dar le si prezinta ca si cum ar fi ale lor.

Oportunistii se lasa dusi de valul modei si artificializeaza continutul in favoarea formei. Uneori, de frica sa nu para slabi sau la un nivel mai jos decat cel al grupului, ei risca lucruri care le fac mai mult rau pe termen lung.

Creatorii raman marginalizati de cei care stiu sa se impuna fara merite si le exploateaza realizarile.

Atat in domeniul afacerilor cat si in politica, privilegiile se obtin prin oportunism si conditionare, mai mult decat prin recunoasterea valorii, ceea ce presupune o propulsare a persoanelor care pot fi dirijate si care sunt devotate si capabile sa serveasca scopurilor celor care ii sustin.

Sustinerea din partea altora este un important aspect al promovarii, dar ea presupune ceva ce nu orice caracter poate accepta: supunerea fata de cei care favorizeaza iesirea in public sub o anume marca, incarcarea imaginii persoanei cu simbolul unei formatiuni, declararea ca reprezentant.

Initial, oportunistii isi respecta sustinatorii, afiseaza o perfecta reprezentare a intentiilor acestora.
Promovarea presupune sustinere, iar sustinerea presupune compensarea prin intoarcerea favorurilor.

Oportunistii simuleaza ca executa ordinele celor care i-au propulsat, sunt de acord cu orice vor ei fara a-i contrazice, cel putin pana cand vor detine un statut stabil, independent.
Dependenta este singurul lucru care ii face pe oportunisti sa respecte. Cand scapa de dependenta (necesara initial), ei uita de principiile pe care au fost nevoiti sa le afirme pentru a deveni credibili.

In istorie si in fiecare zi gasim nenumarate exemple de privilegiati incompetenti, dar care au fost dispusi sa devina dirijabili si devotati obscurilor sustinatori.

Nu totul se termina intotdeauna asa cum incepe. Multi dintre cei propulsati ajung sa-si consolideze capacitatea de autosustinere si incep sa manifeste autonomie totala, ignorand conventiile cu sustinatorii initiali.

Privilegiile nu ajung, de regula, in mana celor care nu uzeaza de artificii si oportunism.

Si in domeniul politic si in cel economic, evidentierea este foarte importanta, iar ea depinde foarte mult de oportunitate. Avand in vedere ca, in general, atentia oamenilor este atrasa de lucrurile deosebite, iesite din comun, tendinta de a exagera este prezenta in toate incercarile de a evidentia calitatile pretendentilor la putere.

Competenta profesionala si integritatea morala sunt calitati care nu se regasesc totdeauna la cei care cauta puterea.

Se presupune ca este dorita puterea in scopul de a face mai bine anumite lucruri, dar, o data primita, face sa tresalte instinctul de dominanta al posesorului si sa fie tentat sa se autoaprecieze atat de mult incat sa treaca pe planul doi motivele afirmate initial.

Autoaprecierea exagerata atrage subaprecierea celorlalti si considerarea lor ca mijloace si nu ca parteneri.

Cei care detin puterea trec intr-o categorie aparte, a ciudatilor, capriciosilor, instabililor, arogantilor, pentru a nu mai permite considerarea lor ca egali cu cei care pot fi invinsi, si pentru a folosi orice eschiva posibila pentru a ramane pe locul ocupat.

In imaginatia lor, ei devin invincibili, si nu ar recunoaste niciodata ca au gresit ceva sau ca nu meritau puterea.

Realizarea sociala nu este garantata de nimic. Societatea nu are legi care sa impuna accesul tuturor la putere. Regula de baza este selectia si accesarea oportunitatilor.

Cu cat constientizezi mai bine incapacitatea de a face ceea ce ai dori, cu atat mai mult trebuie sa te inhibi, sa astepti sau sa renunti la dorinte si visuri. Pentru a-si indeplini visurile, unii nu mai asteapta situatia ideala, cand cineva le va recunoaste meritele, si recurg la artificii prin care sa poata avansa.

A avea o oportunitate depinde de propriile artificii, dar si de sansa.

Oportunitatea nu presupune solutii perfecte, ci solutiile cele mai bune dintre cele prezente.

Multi oameni au merite, dar nu reusesc sa acceada la nivelul social sau material pe care l-ar merita.
Evidentierea meritelor, de cele mai multe ori, este deficitara, iar cei care ar trebui sa sustina pe cel care are merite, au probabil motive sa nu aprecieze persoana respectiva.

Dominanta este premiul care poate fi primit in urma castigarii unei competitii, sau dominanta duce la castigarea competitiei.
Competiţia este motorul progresului, dar uneori nu este corecta. Cand incorectitudinile devin mijloace sigure de obtinere a progresului, oamenii cinstiti sufera, iar cei fara caracter prospera. Perpetuarea incorectitudinilor determina frustrare in randul celor nedreptatiti.

Neaplicarea legii, incorectitudinea sau inexistenta ei, incurajeaza gasirea unor posibilitati de a profita de meritele altora.

Obtinerea progresului se poate face pe cai necinstite, dar trebuie sa avem in vedere si tendintele de exagerare ce pot rezulta prin progres. Chiar si progresul corect poate ajunge sa dezechilibreze, atunci cand nu respecta anumite limite.

Oamenii nu mai depind de impresia celor din jur. Impresia poate fi cumparata cu bani.
Existenta si dominanta sunt mai importante decat impresia. Impresia conteaza poate doar atunci cand poti obtine ceva, fara bani.

Normalitatea este atat de greu de obtinut astazi, incat a fi original este deja o extravaganta. In loc sa poti fi mandru ca ai creat ceva original, trebuie sa te feresti pentru a nu fi marginalizat. Numai cei foarte puternici, independenti, dominanti, isi pot permite sa riste fiind originali.

Doar cei care domina au voie sa conduca, sa schimbe, sa formeze opinii, sa creeze moda, noile curente.

Fiecare om ii accepta mai degraba pe cei care ii seamana. Dar, viata in uniformitate este plictisitoare. Diversitatea determina dinamism prin alternativele puse la dispozitie, chiar daca ele pot fi contradictorii.

Problema apare atunci cand una dintre categorii devine dominanta si blocheaza evolutia altor categorii.
Daca sunt eliminati concurentii, progresul dobandit poate ajunge la plafonare, stagnare. Pentru a progresa este nevoie de competitie.

Oamenii fac tot posibilul sa-si afirme superioritatea chiar si atunci cand nu au argumente. Produc argumente false si simulari, care sa arate ca ei stapanesc tema discutiei si oricat de argumentata si logica ar fi sustinerea ta, ei nu vor recunoaste sincer ca ai dreptate. Incearca sa banalizeze, sa bagatelizeze, sa vulgarizeze orice conceptie a ta pentru a-i diminua valoarea, sau o ignora, grabindu-se sa dea un alt curs discutiei, favorabil numai lor si sa-si poata etala meritele.

Daca dominanta prin lupta dreapta nu reuseste, se trece la inselaciune si construirea cultului propriei personalitatii, care sa tina loc de alte eforturi demonstrative. Cultul personalitatii nu se bazeaza pe corectitudine. Persoana respectiva nu accepta nimic ce ar putea sa-i strice imaginea pedanta de comandor.

Cei care spun celui care vrea sa domine prin cultul personalitatii un adevar care ii poate strica imaginea, sunt considerati rauvoitori. Niciodata n-o sa recunoasca faptul ca el a gresit ceva. Totdeauna altii au fost de vina.

Nu facem analiza si critica celor care se refugiaza in cultul propriei personalitati pentru a scapa de adevarul dureros si injositor care-i caracterizeaza, pentru ca ar fi inutil. Ei oricum vor exista.

Niciun comentariu:

Melancolia cutreiera memoria...

Iata ce-mi creeaza starea melancolie...
"You won't forget me!" - La Bouche
"Dimmi Quando" - Ricchi E Poveri
"Se m'innamoro" - Ricchi E Poveri