duminică, 22 noiembrie 2009

Compromisul

Compromisul poate modifica imaginea de sine.

Cand stim ca am facut ceva ce nu trebuia, desi puteam evita, ne desconsideram.

Pe moment gasim solutii mai usor de aplicat, dar, pe termen lung, meditand la acea situatie, ne dam seama ca altfel ar fi trebuit sa actionam.

Compromisul prezinta un contrast foarte puternic intre statutul personal actual, obisnuit, si imaginea de sine modificata prin acceptarea acestui compromis.

Aceasta modificare a coordonatelor imaginii de sine, atrage si o stare mentala ciudata, neplacuta, in care trebuie sa ne regasim argumentele pentru pastrarea statutului si a imaginii de sine.

Este o stare ciudata pentru ca trebuie sa ne impacam cu noi insine pentru ceea ce am acceptat sa pierdem constient si nevoit.

Foarte multe persoane sunt nevoite sa treaca prin compromisuri pentru a depasi o situatie.

Desi ceea ce facem a fost in beneficiul nostru, constiinta nu ne lasa sa ignoram ce am pierdut.

Chiar daca am rezolvat o problema si in exterior aratam ca suntem mandri de realizare, ulterior, privindu-ne in fata oglinzii, stima de sine scade daca stim ca nu am urmat calea cea dreapta si nu meritam ceea ce am obtinut.

Regretul sau multumirea depind de ce anume ne dorim, ce facem si ce obtinem. Constientizand abaterea de la principiile personale, ajungem sa fim nemultumiti chiar daca am rezolvat ceva.

Prin compromis rezolvam ceva si stricam altceva.

Este important sa-ti realizezi scopurile personale, dar si sa mentii un echilibru cu tine insuti/insati, o armonie in comportament si o imagine favorabila fata de ceilalti.

miercuri, 4 noiembrie 2009

Dominanta - Oportunism - Privilegii

Societatea in care traim nu ne rezerva prea multe motive de liniste si implinire. Oamenii sunt intr-o permanenta goana pentru supravietuire, pentru avere, functii, legile au multe imperfectiuni, avem de suportat autoritati vulnerabile, incompetente, care ne sfideaza, si pe care le mai si platim.

Dominanta se face simtita peste tot, ca o regula a stabilirii ierarhiei.

A fi dominat si dependent = a fi o victima, o prada.

Omul este dependent de instinct, iar cand acesta nu este satisfacut, omul incepe sa aiba manifestari exagerate sau ciudate. Multe manifestari le putem constientiza si controla, dar unele vin din adancul nostru ancestral si nu le putem controla usor. Cel mai evident si influent instinct este dominanta, care apare ca un mijloc de supravietuire.

Dominarea poate fi directa si indirecta.
Dominarea directa se produce prin manifestari critice fatise, agresivitate si violenta verbala sau fizica. Ea poate fi sub forma de: conditionare subiectiva, impuneri, denigrari, amenintari, jigniri, injurii etc.
Dominarea indirecta se produce prin diverse tertipuri care pot facilita dominarea directa sau pentru a o mentine ascunsa. Ea are, deasemenea, multe moduri prin care se poate produce, cum ar fi: glume proaste, minciuna, parsivism, provocari, sicanari cu pretexte false, barfa acuzatoare ori denigratoare, sabotari, problematizari artificiale sau amplificate artificial etc.

Putem progresa fara sa dominam?
Depinde ce si cum dominam. Daca dominam inutil, regresam. Daca dominam ce si cum trebuie, progresam.

Uneori, din cauza orientarii eronate, avem tendinta de a incerca sa progresam prin exagerarea inutila a dominantei. Dominanta intr-un domeniu poate fi inutila pentru alt domeniu. Progresul intr-un domeniu de care suntem interesati implica anumite proceduri si artificii specifice pe care trebuie sa fim gata sa le executam. Imaginea exterioara, publica, a progresului, nu reflecta mecanismele care au condus la realizarea lui. Privit din interior, prin prisma compromisurilor care trebuie facute, progresul ar putea sa nu mai fie tentant in domeniul respectiv.

Dominanta a ajuns sa se manifeste sub multe forme care nu sunt violente, dar sunt agresiuni. Ea este un privilegiu conferit de atuurile sociale si se poate impune direct sau indirect.

Dominanta poate fi impusa oficial sau spontan, in grupuri informale. Ea permite exprimarea, promovarea cu prioritate in fata celor aflati in inferioritate. Dominanta este asociata cu superioritatea, dar, ea nu vizeaza toate domeniile. Persoanele dominante se considera superiori in toate domeniile. Ele profita de pozitia pe care o au fata de cineva intr-un domeniu pentru a-l domina si in altele.

Din dorinta de dominanta, oamenii accepta asemanarile doar cu cei superiori, dominanti, si resping asemanarile cu cei inferiori.

Fiecare persoana are propriile ei limite pentru a suporta diversele feluri de dominanta. Posibilitatea de compensare difera de la om la om, de la caz la caz. Conteaza experienta, sustinerea altor oameni, mijloacele financiare, materiale etc.

Oamenii cauta dintr-o nevoie instinctuala diferentele intre ei si ceilalti, pentru a identifica persoana care este dominanta. Ei urmaresc aspectele care ii diferentiaza, atuurile, privilegiile de care dispun ceilalti.

Atuurile sociale, privilegiile, nu sunt totdeauna rezultatul meritelor directe ale persoanelor care le detin.

O parte a societatii sufera de tot felul de dezechilibre pe care institutiile nu sunt capabile sa le rezolve, iar altii profita.

Sunt indivizi parsivi care profita de lucruri pe care ei nu sunt capabili sa le creeze. Ei fura informatiile si solutiile gandite de altii si nu numai ca le utilizeaza in folosul lor fara nici-o urma de recunostinta, dar le si prezinta ca si cum ar fi ale lor.

Oportunistii se lasa dusi de valul modei si artificializeaza continutul in favoarea formei. Uneori, de frica sa nu para slabi sau la un nivel mai jos decat cel al grupului, ei risca lucruri care le fac mai mult rau pe termen lung.

Creatorii raman marginalizati de cei care stiu sa se impuna fara merite si le exploateaza realizarile.

Atat in domeniul afacerilor cat si in politica, privilegiile se obtin prin oportunism si conditionare, mai mult decat prin recunoasterea valorii, ceea ce presupune o propulsare a persoanelor care pot fi dirijate si care sunt devotate si capabile sa serveasca scopurilor celor care ii sustin.

Sustinerea din partea altora este un important aspect al promovarii, dar ea presupune ceva ce nu orice caracter poate accepta: supunerea fata de cei care favorizeaza iesirea in public sub o anume marca, incarcarea imaginii persoanei cu simbolul unei formatiuni, declararea ca reprezentant.

Initial, oportunistii isi respecta sustinatorii, afiseaza o perfecta reprezentare a intentiilor acestora.
Promovarea presupune sustinere, iar sustinerea presupune compensarea prin intoarcerea favorurilor.

Oportunistii simuleaza ca executa ordinele celor care i-au propulsat, sunt de acord cu orice vor ei fara a-i contrazice, cel putin pana cand vor detine un statut stabil, independent.
Dependenta este singurul lucru care ii face pe oportunisti sa respecte. Cand scapa de dependenta (necesara initial), ei uita de principiile pe care au fost nevoiti sa le afirme pentru a deveni credibili.

In istorie si in fiecare zi gasim nenumarate exemple de privilegiati incompetenti, dar care au fost dispusi sa devina dirijabili si devotati obscurilor sustinatori.

Nu totul se termina intotdeauna asa cum incepe. Multi dintre cei propulsati ajung sa-si consolideze capacitatea de autosustinere si incep sa manifeste autonomie totala, ignorand conventiile cu sustinatorii initiali.

Privilegiile nu ajung, de regula, in mana celor care nu uzeaza de artificii si oportunism.

Si in domeniul politic si in cel economic, evidentierea este foarte importanta, iar ea depinde foarte mult de oportunitate. Avand in vedere ca, in general, atentia oamenilor este atrasa de lucrurile deosebite, iesite din comun, tendinta de a exagera este prezenta in toate incercarile de a evidentia calitatile pretendentilor la putere.

Competenta profesionala si integritatea morala sunt calitati care nu se regasesc totdeauna la cei care cauta puterea.

Se presupune ca este dorita puterea in scopul de a face mai bine anumite lucruri, dar, o data primita, face sa tresalte instinctul de dominanta al posesorului si sa fie tentat sa se autoaprecieze atat de mult incat sa treaca pe planul doi motivele afirmate initial.

Autoaprecierea exagerata atrage subaprecierea celorlalti si considerarea lor ca mijloace si nu ca parteneri.

Cei care detin puterea trec intr-o categorie aparte, a ciudatilor, capriciosilor, instabililor, arogantilor, pentru a nu mai permite considerarea lor ca egali cu cei care pot fi invinsi, si pentru a folosi orice eschiva posibila pentru a ramane pe locul ocupat.

In imaginatia lor, ei devin invincibili, si nu ar recunoaste niciodata ca au gresit ceva sau ca nu meritau puterea.

Realizarea sociala nu este garantata de nimic. Societatea nu are legi care sa impuna accesul tuturor la putere. Regula de baza este selectia si accesarea oportunitatilor.

Cu cat constientizezi mai bine incapacitatea de a face ceea ce ai dori, cu atat mai mult trebuie sa te inhibi, sa astepti sau sa renunti la dorinte si visuri. Pentru a-si indeplini visurile, unii nu mai asteapta situatia ideala, cand cineva le va recunoaste meritele, si recurg la artificii prin care sa poata avansa.

A avea o oportunitate depinde de propriile artificii, dar si de sansa.

Oportunitatea nu presupune solutii perfecte, ci solutiile cele mai bune dintre cele prezente.

Multi oameni au merite, dar nu reusesc sa acceada la nivelul social sau material pe care l-ar merita.
Evidentierea meritelor, de cele mai multe ori, este deficitara, iar cei care ar trebui sa sustina pe cel care are merite, au probabil motive sa nu aprecieze persoana respectiva.

Dominanta este premiul care poate fi primit in urma castigarii unei competitii, sau dominanta duce la castigarea competitiei.
Competiţia este motorul progresului, dar uneori nu este corecta. Cand incorectitudinile devin mijloace sigure de obtinere a progresului, oamenii cinstiti sufera, iar cei fara caracter prospera. Perpetuarea incorectitudinilor determina frustrare in randul celor nedreptatiti.

Neaplicarea legii, incorectitudinea sau inexistenta ei, incurajeaza gasirea unor posibilitati de a profita de meritele altora.

Obtinerea progresului se poate face pe cai necinstite, dar trebuie sa avem in vedere si tendintele de exagerare ce pot rezulta prin progres. Chiar si progresul corect poate ajunge sa dezechilibreze, atunci cand nu respecta anumite limite.

Oamenii nu mai depind de impresia celor din jur. Impresia poate fi cumparata cu bani.
Existenta si dominanta sunt mai importante decat impresia. Impresia conteaza poate doar atunci cand poti obtine ceva, fara bani.

Normalitatea este atat de greu de obtinut astazi, incat a fi original este deja o extravaganta. In loc sa poti fi mandru ca ai creat ceva original, trebuie sa te feresti pentru a nu fi marginalizat. Numai cei foarte puternici, independenti, dominanti, isi pot permite sa riste fiind originali.

Doar cei care domina au voie sa conduca, sa schimbe, sa formeze opinii, sa creeze moda, noile curente.

Fiecare om ii accepta mai degraba pe cei care ii seamana. Dar, viata in uniformitate este plictisitoare. Diversitatea determina dinamism prin alternativele puse la dispozitie, chiar daca ele pot fi contradictorii.

Problema apare atunci cand una dintre categorii devine dominanta si blocheaza evolutia altor categorii.
Daca sunt eliminati concurentii, progresul dobandit poate ajunge la plafonare, stagnare. Pentru a progresa este nevoie de competitie.

Oamenii fac tot posibilul sa-si afirme superioritatea chiar si atunci cand nu au argumente. Produc argumente false si simulari, care sa arate ca ei stapanesc tema discutiei si oricat de argumentata si logica ar fi sustinerea ta, ei nu vor recunoaste sincer ca ai dreptate. Incearca sa banalizeze, sa bagatelizeze, sa vulgarizeze orice conceptie a ta pentru a-i diminua valoarea, sau o ignora, grabindu-se sa dea un alt curs discutiei, favorabil numai lor si sa-si poata etala meritele.

Daca dominanta prin lupta dreapta nu reuseste, se trece la inselaciune si construirea cultului propriei personalitatii, care sa tina loc de alte eforturi demonstrative. Cultul personalitatii nu se bazeaza pe corectitudine. Persoana respectiva nu accepta nimic ce ar putea sa-i strice imaginea pedanta de comandor.

Cei care spun celui care vrea sa domine prin cultul personalitatii un adevar care ii poate strica imaginea, sunt considerati rauvoitori. Niciodata n-o sa recunoasca faptul ca el a gresit ceva. Totdeauna altii au fost de vina.

Nu facem analiza si critica celor care se refugiaza in cultul propriei personalitati pentru a scapa de adevarul dureros si injositor care-i caracterizeaza, pentru ca ar fi inutil. Ei oricum vor exista.

marți, 3 noiembrie 2009

Teroarea

Oamenii trebuie sa-si poata pastra demnitatea, sa nu ajunga sa se injoseasca pentru a supravietui.

Omul dispune de un puternic potential mental, dar societatea nu ofera prea multe posibilitati de a-l exploata in mod eficient.

Daca nu dispune de bani si relatii pentru a se putea proteja, omul este impins de societate catre munca fizica si exploatare.

Desi poti crea ceva valoros, trebuie sa-ti limitezi aceasta disponibilitate, in loc sa o dezvolti, si esti nevoit sa te angajezi intr-o munca sub potentialul tau creativ, doar pentru a supravietui.

Pornind de la lipsa unui loc de munca, de la greutatile familiale, problemele se acumuleaza si pot crea, pentru cei in cauza, un spatiu al terorii.

Oamenii s-au obisnuit sa obtina totul doar prin forta si parsivism. Chiar daca nu vrei asta, ceilalti te forteaza sa procedezi asa. Asta ne arata ca normalul, frumosul, eticul, moralitatea, nu mai sunt utile supravietuirii.

S-a ajuns la disperare. Ceea ce este normal pare a fi prea simplu, aproape incredibil si chiar plicticos. Problemele zilnice sunt prea multe pentru a mai putea fi atenti la ceea ce nu reprezinta o problema.

Am ajuns sa consideram normala fortarea oricarei situatii pentru a obtine un profit. Cine nu face asta este considerat un neadaptat. A cauta normalitatea si armonia a devenit un ideal la care nimeni nu mai are curajul sa spere.

Linistea nu poate fi obtinuta fara forta. Ca sa ajungi la liniste trebuie sa lupti, sa te impui.

Calmul tau poate sa-i deranjeze pe cei care sunt nervosi si considera ca este nedrept ca ei sa aiba probleme si tu nu. Ei nu isi inchipuie ca tu poti avea probleme mai mari decat ei, dar nu arati acest lucru. Uneori ei te provoaca sa fii si tu impulsiv pentru a le arata ca esti suparat. Atunci se bucura si o fac pe superiorii aratandu-ti ca ai gresit.

Cel care conduce isi poate permite sa fie interiorizat, aratand astfel ca il preocupa probleme mai importante decat ale subalternilor, ceea ce face ca uneori sa nu le acorde nicio atentie aratandu-le cat este de ocupat. Subalternii trebuie sa fie tot timpul atenti la sef pentru a recepta imediat eventualele mesaje ce trebuie executate. Asa ca ei nu pot avea altceva mai important de facut decat sa fie disponibili pentru comenzile sefului.

Cea mai oribila si stresanta situatie este cand simti ca nu mai ai nicio putere, ca ai ajuns la voia unui nemernic.

Poti fi supus terorii intr-un mediu in care vrei sa stai, ori intr-un mediu in care nu vrei sa stai.
Te poti afla intr-un mediu care iti place in general, dar in care apare ceva care te terorizeaza, ori, te poti afla intr-un mediu in care nu vrei sa stai, dar nu ai de ales si trebuie sa suporti teroarea din acel mediu pentru ca altfel ar fi mai rau.

Teroarea are o multitudine de surse, unele evidente, altele ascunse.

Teroarea se poate face simtita la orice nivel al societatii, intr-o multitudine de forme. Poate fi violenta sau subtilă, permanenta sau sporadica, previzibila sau imprevizibila.

Sistemul social nu poate garanta protejarea persoanei impotriva terorii de ansamblu, de zi cu zi. La nivelul individului se aduna o multime de factori perturbatori, care, in final, aduc omul intr-o stare de stres maxim, stare care nu poate fi depasita deoarece cauza nu dispare. Astfel, omul isi traieste viata terorizat de toate amenintarile si problemele zilnice.

De la grijile pentru simpla supravietuire, pana la lipsa protectiei fizice in fata bolilor sau in fata talharilor care conduc strada, se aduna o multime de factori perturbatori pentru psihicul uman.

O alta conjunctura in care suntem nevoiti sa suportam stresul, este la serviciu. Aici putem fi terorizati atat de un sef exagerat de cicalitor, pretentios ori agresiv, sau, in cazul cand avem colegi lipsiti de bune maniere si de scrupule. Cum o slujba este greu de gasit, ne fortam limitele suportabilitatii sperand ca ceva se va schimba in bine.

La toate greutatile pe care ni le rezerva viata, se mai adauga si lupta cu propriul Eu neinteles, si crearea problemelor artificiale, nerezolvarea intentionata sau amplificarea problemelor simple, de catre persoanele care conduc societatea.

Teroarea provine atat din situatiile care ameninta viata, cat si din stresul intretinut de micile probleme zilnice de natura relationala, fiziologica etc., care sunt neglijate, amanate, si, treptat, devin de nesuportat.

Intre limitari si dorinte neimplinite se strecoara incet, incet, teroarea, sub forma stresului, a inhibarii cvasipermanente, a frustrarii, a actiunilor mecanice care si-au pierdut motivatia, a dezorientarii in tumultul cotidian.

Mentalul isi pierde armonia. Trairea devine haotica, necontrolabila. Rezonanta mentala a disparut.

Nu mai exista timp pentru a te reculege. In loc sa facem ordine in interiorul nostru, noi transformam interiorul in sclavul exteriorului. Interiorul nu ne mai apartine. Suntem prea atenti la ce se intampla in exterior pentru ca simtim o permanenta amenintare.

O problema mai putin evidenta, dar foarte importanta, este auto-teroarea. Oamenii constata ca anumite aspecte ale vietii lor ii streseaza, dar nu-si pun problema daca nu cumva chiar ei le accentueaza prezenta in gandul lor, mai mult decat ar trebui. Uneori exageram cu anumite griji sau problematizam prea repede lucruri marunte.

Probabil ca uneori este vorba si de o lipsa a unor preocupari placute, fapt care lasa loc gandurilor negative. Anumite aspecte negative ajung sa domine viziunea de perspectiva, blocand dispozitia in registrul trairilor negative.

Echilibrul vietii depinde de puterea de constientizare a problemelor si de gasire a solutiilor. Pentru un trai mai bun, suntem obligati sa fim atenti sa nu ne cream singuri probleme. Aceasta grija permanenta pentru problemele prezente sau care ar putea sa apara, se transforma in stres.

In permanenta viata ne rezerva surprize, de cele mai multe ori neplacute. Entropia lucreaza pentru acest lucru.

Grijile se acumuleaza si ajung sa ne ocupe atentia, asa incat nu ne mai ramane timp si dispozitie psihica pentru a crea, a medita la proiecte interesante, a observa subtilitati s.a.m.d.

Din potentiali creatori de frumos, devenim luptatori pentru a exista, indiferent de mijloace. Din ceea ce am fi vrut sa fim, chiar daca era sublim, devenim doar ceea ce putem sa fim.

Incercam sa fim ceea ce nu suntem. Societatea ne forteaza sa facem asta, pentru a putea subzista in concursul dominatorilor.

Ajungem sa nu mai stim ce se intampla cu noi si ce simtim. Incepem sa fim ceea ce nu suntem. Nu avem timp suficient pentru a ne intelege pe noi insine, din cauza problemelor perpetue.

A medita linistit pentru a-ti limpezi gandurile pare a fi un privilegiu. A putea sa ramai calm si destins nu este ceva obisnuit, deoarece asta te scoate din ritmul alert si automat pe care trebuie sa-l mentii in fata celorlalti.

Trebuie sa fii atent sa nu-ti pierzi locul cu greu obtinut in ierarhia sociala. Obtinerea unui privilegiu iti da incredere, dar nu prea multa relaxare, deoarece trebuie sa lupti in continuare pentru a pastra ce ai castigat.

Viata iti ofera atatea surprize, mai mult neplacute, incat ajungi sa-ti fie frica sa te bucuri de ceea ce ai reusit cu greu sa realizezi.

A fi pe deplin fericit, inseamna a fi si putin ignorant sau inconstient de viteza cu care se pot schimba astazi lucrurile.
Plenitudinea trairii necesita o anumita atmosfera, care sa-ti permita sa lasi sa intre in rezonanta constiinţa si simtirea.

Ce lipseşte?
Evident, lipseste constientizarea, atat la nivel personal, cat si la nivel social.

Totul depinde de fiecare si de noi toti impreuna.

Aspiratiile, planurile de progres, ne fac sa speram, iar societatea ne intampina cu limitari, blocaje, amenintari, obligatii interminabile.

Stresul a devenit ceva obişnuit. Daca nu-l putem evita, atunci va trebui cel putin sa-i reducem efectele.

Posibilitatile de a ne feri de stres depind in primul rand de starea materiala si de timpul disponibil. Starea materiala personala deficitara si dezorganizarea societatii, duc la limitarea posibilitatilor de reechilibrare.

Presiunile exercitate de societate asupra membrilor sunt cu atat mai mari cu cat ei se afla mai aproape de marginea ei. Cu cat un membru al societatii are o pozitie sociala mai nevoiasa, un statut profesional scazut, o situatie materiala deficitara, familie grea, cu probleme de sanatate s.a., cu atat el va suporta o presiune psihologica mai mare si eforturile pe care trebuie sa le faca pentru a rezista vor fi mai mari.

Tensiunile psihice determinate de greutatea rezolvarii problemelor legate de sanatate, familie, educatie, profesie, sunt continue si, de cele mai multe ori, au o legatura de cauzalitate intre ele. Problemele se aduc una pe cealalta atunci cand persoana respectiva nu gaseste solutia potrivita pentru a le rezolva corect.

Mereu apar probleme pe care noi le acumulam. Fortam psihicul cautand rezolvarea lor. La un moment dat ajungem sa fim mai sensibili decat trebuie la probleme pe care altadata le puteam ignora. Aceasta denota ca am suprasolicitat psihicul fara a-i oferi compensarea necesara.

Mentinand aceasta stare mentala negativa, ajungem sa pierdem optimismul si sa vedem perspectiva prin prisma trairilor care s-au stabilizat dupa multitudinea de probleme.

Desi nimeni nu doreste aceasta stare, intr-un tarziu observam ca nu putem face mai mult, ca avem niste limite de rezistenta pe care nu le putem depasi.

Constatam ca problemele nerezolvabile, precum si cele care necesita perioade lungi de solutionare, ne terorizeaza.

Melancolia cutreiera memoria...

Iata ce-mi creeaza starea melancolie...
"You won't forget me!" - La Bouche
"Dimmi Quando" - Ricchi E Poveri
"Se m'innamoro" - Ricchi E Poveri