Planuri secrete

Visam si ne cream propria lume. Lumea reala este prea rar frumoasa.

Fiecare are, in secret, o lume a sa. Ajungem sa construim si sa credem in propria iluzie. Fara ea, ne-ar fi greu...

Poate ca e doar un mod de asteptare a intamplarilor bune si frumoase din lumea concreta. Dar, tare nefericiti am fi fara creatia noastra imaginara.

Si chiar daca ajungem sa traim momente fericite, privind inapoi, imaginatia noastra devine un monument. Ea ne doare, stiind ca am creat-o din nevoie, pentru a ne ascunde de suferinta iminenta.

Ne mentinem iluziile cu sugestii. Avem sugestii pentru lucruri normale si sugestii pentru lucruri imposibile.

Ajungem din cand in cand sa traim si realitatea, a noastra sau a altora. Ce eveniment, ce traire intensa!... Parca nu ne mai recunoastem, parca am inviat. Dupa care, ne retragem incet, in adancul nostru, si ne cautam jucariile facute de noi insine, visele, proiectele in asteptare.

Dar noi nu spunem ca asteptam, asta ne-ar durea, asa ca zicem ca inca nu ne-am definitivat planul si trebuie sa mai facem retusuri, sa fie totul perfect inainte de a-l arata tuturor...

Iar daca realitatea e rea, nici nu vrem sa-l aratam.
Il tinem asa, secret...